Cele mai importante rupturi epistemologice din istoria psihologiei

În sistematizarea prof. Ion Mînzat cele mai importante momente din istoria psihologiei sunt urmatoarele:

1. 1860 – apare psihofizica lui Gustav Fechner, ceea ce marcheaza începutul psihologiei experimentale. Cu cartea sa „Elemente der Psychophysik” se trece de la psihofiziologie la psihofizica.

2. 1879 – Wilhelm Wundt înfiinteaza la Leipzig primul laborator de psihologie experimentala. Este actul de nastere al psihologiei stiintifice moderne. Wundt devine parintele psihologiei experimentale iar Leipzig, metropola internationala a psihologiei.

3. 1890 – William James de la Universitatea  Harvard publica primul tratat de istoria psihologiei,  „Principiile psihologiei”. El este principalul fondator al curentului numit „psihologia constiintei”.

4. Tot în 1890 apare pentru prima data cuvântul „test” la J. K. Cattell care propune determinarea fizionomiei mentale a omului cu ajutorul unor probe numite „teste mentale” (test în engl. inseamna proba).

5. 1905 – medicii francezi A. Binet si T. Simon publica „Scara metrica a inteligentei”, ca etapa în diagnosticarea obiectiva si stiintifica a aptitudinii. Neobservata în Franta, scara este preluata si dezvoltata în SUA unde degenereaza în testolatrie. Pavelcu în “Drama psihologiei” arată că succesul metodei testelor se explica prin urmatoarele:

– deschide acces spre investigatia stiintifica a etajelor superioare ale vietii psihice

– asociata cu statistica ofera posibilitatea determinarii cantitative a rezultatelor (QI)

– devine accesibila unui numar mare de practicieni

– aplicata în anumite domenii (industrie, armata, scoala, clinica) aduce avantaje materiale

6. Între 19051908 se dezvolta Scoala de la Wurzburg, reprezentata de N. Ach si O. Kulpe. Aici se elaboreaza metoda introspectiei experimentale ca o cale intermediara de investigatie între psihologia subiectiva si psihologia obiectiva.

7. 1907 – V.M. Behterev publica lucrarea „ Psihologia obiectiva” pe care Pieron o considera un manifest revolutionar.

     Pieron afirma despre aceasta lucrare: „Împerecherea însati a acestor doi termeni nu poate sa nu para paradoxala: cum sa pretinzi sa faci psihologie obiectiva, atunci când domeniul psihologiei este în mod esential acela al constiintei, adica al subiectivului?”

 8. 1908 – Primul Congres de psihanaliza de la Salzburg. Dupa un an va apare primul periodic psihanalitic. Psihologia sa s-a numit psihologie abisala, iar Freud a fost întâmpinat pe de-o parte cu aprecieri, iar pe de alta cu proteste si critici.

Contributiile lui Freud la istoria psihologiei:

– a pus bazele determinismului intrapsihic

– a dezvoltat dialectica subiectiva

În 1912 are loc Marea Schisma a Scolii psihanalitice prin desprinderea psihologilor disidenti:

– A. Adler, care va dezvolta „psihologia individuala” în cadrul Scolii de la Viena

– C.G. Jung, care va dezvolta „psihologia analitica” la Scoala din Zurich Mostenirea lui Freud va fi valorificata de neofreudisti:

– Sc. Britanica prin M. Klein

– în SUA de A. Freud, K. Abraham, K. Horney, H. Hartman

 9. 1913 – G. Watson pune bazele behaviorismului si ale „psihologiei fara constiinta” prin manifestul „Psihologia, asa cum o vede un behaviorist”. Conceptia lui este urmatoarea: „Psihicul este o cutie neagra care se manifesta în comportamente care pot fi masurate, observate, experimentate”. Aceasta atitudine creste încrederea în stientificitatea psihologiei.

E. Tolman, dupa 1930 instaureaza neobehaviorismul, situând între stimul si reactie o serie de variabile intermediare (aptitudini, trebuinte, dispozitii).

10. 1924 – W. Dilthey (psiholog german care se opune psihologiei experimentale) întemeiaza psihologia spiritualista sau comprehensiva. El opune psihologiei cauzale, naturaliste si explicative o psihologie descriptiva si analitica.

11. anii 30 – L.Vîgotski elaboreaza o teorie a dezvoltarii culturale în contrast cu psihologia biologizanta a lui Pavlov. El abordeaza problema învatare-dezvoltare, gândire-cuvânt.

12. 1935 – Kurt Lewin întemeiaza psihologia dinamica a personalitatii

13. 1936 – C. Lewin initiaza cercetarea factoriala, care dupa parerea lui ar scoate psihologia din starea ei actuala, identica cu alchimia, adica din stadiul de disciplina a subiectivului si de disciplina subiectiva.

14. 1936-1936 – Psihologia conduitei a lui P, Janet stabileste legatura dintre lumea interna si cea externa, între subiect si obiect, gândire si actiune, psihic si fizic.

15. 1935-1945 – se dezvolta gestaltismul sau psihologia configuratiei (Scoala de la Berlin), ca o reactie contra atomismului asociationistilor. Gestaltismul confera prioritatea întregului.

Dupa al 2-lea razboi mondial J. Piaget desavârseste psihologia dezvoltarii stadiale a inteligentei. Întemeiaza Scoala de la Geneva care elaboreaza:

– psihologia genetica

– epistemologia genetica

– structuralismul genetic

Piaget defineste urmatoarele concepte:

– operatie intelectuala

– operatie de gradul 2

– principiul acomodarii prin depasire

– stadialitate

– reversibilitate/conservare

16. dupa 1955 – se dezvolta psihologia umanista americana considerata a treia mare forta în psihologie, dupa behaviorism si psihanaliza. Reprezentanti:

– C. Rogers – psihoterapia centrata pe client

– A. Maslow – piramida trebuintelor

– E. Fromm – psihanaliza sociala

– R. Coan – personalitatea optimala

17. 1963 – G. Allport concepe personalitatea ca pe un sistem dinamic si deschis care functioneaza prin complementara (concentrare/expansiune, diferentiere/integrare)

18. 1967 – J.P. Guilford elaboreaza modelul tridimensional al intelectului. De asemenea, inventeaza conceptele de „gândire convergenta” si „gândire divergenta”.

19. ultimele decenii – Psihologia cognitiva care deschide noi orizonturi tematice si metodologice.

Bibliografie

Mânzat, Ion , Istoria universalã a psihologiei